Castelul din Carpati by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-13T23:00:00+00:00

Capitolul IX

Familia Telec, una dintre cele mai vechi şi mai ilustre din România, se numără printre cele şi mai însemnate familii, încă dinainte ca ţara să-şi fi cucerit, către sfârşitul secolului al XVI-lea, independenţa. Amestecată în toate incidentele politice care alcătuiesc istoria acestor provincii, numele acestei familii s-a înscris cu glorie în paginile ei.

În clipa de faţă, mai puţin ocrotit de soartă decât faimosul fag al castelului din Carpaţi, căruia îi mai rămăseseră încă trei ramuri, neamul Telec se văzuse restrâns la una singură, ramura Telec din Craiova, al cărei ultim vlăstar era tânărul care tocmai poposise în satul Werst

În copilărie, Francisc nu părăsise niciodată castelul strămoşesc în care-şi aveau reşedinţa părinţii lui. Urmaşii acestei familii se bucurau de o mare consideraţie risipindu-şi cu dărnicie averea. Ducând viaţa îmbelşugată şi fără griji a nobilimii de la ţară, deabia dacă se îndurau să-şi părăsească moşia de lângă Craiova o dată pe an, atunci când treburile îi chemau în târgul cu acest nume, deşi se afla la o distanţă de doar câteva mile.

Genul acesta de existenţă influenţă, în mod inevitabil, educaţia unicului lor moştenitor, iar Francisc avea să sufere multă vreme, de pe urma felului în care fusese crescut şi a mediului în care îşi petrecuse copilăria şi tinereţea. Singurul lui dascăl fusese un preot italian în vârstă, care nu avu cum să-l înveţe mai mult decât ştia, şi nu ştia mare lucru. De aceea, copilul devenit adolescent, nu dobândise decât cunoştinţe absolut insuficiente, atât în ceea ce priveşte ştiinţele, cât şi arta şi literatura vremii. Să vâneze cu patimă, să gonească zi şi noapte prin codri şi pe plaiuri, să ia urma cerbilor şi a mistreţilor, să dea piept, cu cuţitul în mână, cu fiarele din munţi, acestea erau îndeletnicirile obişnuite ale tânărului care, brav şi neînfricat, săvârşi adevărate fapte de vitejie în aceste aspre înfruntări.

Contesa se stinse din viaţă când fiul ei avea abia cincisprezece ani şi nu împlinise douăzeci şi unu de ani când contele muri, într-un accident de vânătoare. Durerea tânărului Francisc fu fără margini. Aşa cum îşi plânsese mama, îşi plânse şi tatăl. Şi unul şi celălalt îi fuseseră răpiţi în scurtă vreme. Toată duioşia, toate elanurile de afecţiune închise în inima lui se concentraseră, până atunci, în această dragoste filială, care poate face faţă pornirilor copilăriei şi adolescenţei. Dar, atunci când se văzu lipsit de iubirea aceasta, întrucât nu avusese niciodată prieteni, iar preceptorul lui nu se mai afla pe lumea aceasta, se trezi dintr-o dată singur pe lume.

Tânărul rămase încă trei ani în castelul de lângă Craiova, de unde nu se îndura să-şi ia zborul. Trăia acolo fără să încerce să-şi creeze nici un fel de legături cu lumea din afară. De-abia dacă se duse de două-trei ori la Bucureşti, doar pentru că anumite treburi îl obligaseră să o facă. Erau, dealtfel, perioade scurte de absenţă, căci, nerăbdător, se grăbea să se întoarcă la moşia lui.

Viaţa aceasta nu putea să ţină totuşi o veşnicie şi, în cele din urmă, Francisc simţi nevoia să vadă ce se află dincolo de munţii de pe meleagurile natale, fiind ispitit să pornească spre alte zări.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.